DENTISTUL, DUSMANUL MEU NR.1?

 la cabinetDentistul nu a fost dusmanul meu nr. 1, insa vizita la stomatolog nu a fost in lista preferintelor mele, ca si cea la ginecolog. 😉

Uram tiutul turbinei, haraitul micromotorului, mirosul antisepticelor si atitudinea aceea rece in special a asistentelor, medicii fiind parca mai intelegatori fata de fobia mea.

Doar durerea era cea care ma ducea la usa stomatologului, pana cand am ajuns in liceu si am intalnit un stomatolog ce ma facea sa zambesc chiar si pe scaunul acela de tortura.

Despre dinti si profilaxie stiam doar cat am invatat pe la orele de biologie, ca sa nu mai vorbim de pasta de dinti care era un lux ca si sapunul cu acelasi nume, pe vremurile de „vesela” amintire.

A trebuit sa fac stomatologia printr-o fericita intamplare, dorindu-mi de mic copil sa ma fac doctorita, pentru a scapa de fobia de dentisti si a invata multe lucruri utile si interesante despre dinti, pe care acum incerc sa le impartasesc cu pacientii si cititorii mei.

Pe tine ce te deranjeaza cel mai tare la dentist?

Haideti sa ajutam dentistii  sa afle, pentru a incerce sa-ti indeparteze temerile si fobiile si sa vina in intampinarea doleantelor pacientilor,  sa nu mai fie un fel de „bau-bau”  asa cum erau pe vremuri.

Anunțuri

14 comentarii la “DENTISTUL, DUSMANUL MEU NR.1?

  1. Pa a acum doua luni aveam o fobie de stomatolog atat de profunda incat ajunsesem sa ma gandesc serios la anestezia generala.
    De la miros, zgomot, pozitia „neajutorata”, lipsa de comunicare, atitudinea „atotstiutoare” si lejer zeflemista, cinismul si absenta empatiei, ca sa nu mai zic de frica de durere, toate imi strangeau stomacul ghem cu zile bune inainte de a ajunge pe scaun.
    Cand eram mai disperata am avut norocul sa intalnesc un stomatolog cu o rabdare infinita, empatic, comunicativ si un profesionist desavarsit.
    A inceput prin a intelege ca ma topesc cand trebuie sa ma asez pe scaun asa ca prima consultatie a fost pe un scaun normal la biroul lui.
    La urmatoarele intalniri a lasat scaunul in pozitie aproape de 90 de grade si s-a chinuit el lucrand intr-o pozitie incomoda… de la a treia intalnire putea sa ma puna si cu capul in jos, capatasem incredere si nu mai conta.
    M-a convins inca de la primele anestezii ca se poate fara durere desi una a fost palatinala si teoretic ar fi trebuit s-o simt… cu toate ca fiecare neuron striga „o sa te doara”, trebuie sa recunosc ca n-am simtit nimic.
    Mi-a aratat fiecare „scula” in parte inainte de a o folosi si mi-a explicat ce face cu ea, in plus m-a avertizat de fiecare data „vezi ca dau cu apa”, „vezi ca asta vibreaza”, „vezi ca te las pe spate”, niciodata nu m-a luat prin suprindere astfel incat nu m-am speriat.
    Desi mi-a spus sa ridic mana daca ma doare (si trebuie sa recunosc ca l-am testat ridicand mana cand nu ma durea ca sa vad daca pot conta pe faptul ca se opreste iar el s-a oprit desi stia ca nu-i cu putinta sa ma doara) a continuat sa ma intrebe la fiecare manevra „doare?”, „iti dau pauza?” si sa-mi spuna „mai am un pic dar daca vrei ma opresc”. Evident ca l-am lasat sa continue.
    Il las sa-mi faca anumite manevre fara anestezie pentru ca STIU ca nu mi-ar face nimic potential dureros pe viu.
    Am ajuns la gradul de destindere in care iau oglinda sa ma uit ce face pe-acolo si el se amuza ca-i „fur meseria”.
    Astazi, la doua luni distanta, pot sa spun ca ma duc in „vizita” la dentist si singurul disconfort e acela ca atunci cand glumeste nu ma lasa sa rad… ca ma misc 🙂
    N-am sa pot vreodata sa-i multumesc suficient desi lui nu i se pare nimic grozav si mi-a spus ca asa procedeaza cu toti pacientii.

    Apreciază

  2. Cand eram mic, mergeam la un cabinet pentru copii, unde era o doctorita cu un talent real pentru actorie. Nu ma aseza pe scaun pana nu vorbea cateva minute cu mine, pana nu-mi lauda puloverul sau freza. In al doilea rand, tot cabinetul era plin de personaje din desene animate. La sfarsit, primeam un cadou. Fie o cutiuta goala de la nu mai stiu ce instrumente sau orice altceva. Dar primeam ceva. Acesta a fost inceputul relatiei mele cu stomatologia si cred ca a fost benefic, deoarece nu am avut nicio repulsie pentru cei ce practica aceasta meserie.
    Nu e vina dentistilor ca pacientii romani sunt speriati. E pur si simplu o chestie de educatie. Nu detaliez. Stii tu, controale pentru a preveni, igiena…

    Apreciază

  3. Atunci când nu îmbracă mănușile sterile:), asta e ceea ce ma deranjează…Stomatologul meu din ultimul timp știe să îți distragă atenția de la teama ce te-ar putea paște atunci când ești pe „scaunul durerii :))”: O zi minunata doamna doctor și multă satisfacție în ceea ce faceți.

    Apreciază

  4. Sincer, nu am avut niciodata nimic de reprosat stomatologului , mai ales ca de 25 de ani ma tratez la acelasi stomatolog , care mi-e simpatic, desi cand era mai tanar vorbea foarte mult , acum din motive de varsta si sanatate s-a mai domolit. Si regret foarte mult iesirea lui la pensie di toamna . Inainte am sa-i fac declarati , le merita .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s